Dragii mei,
Citisem acum o vreme intr-o carte (Dumnezeu s-a nascut in exil de Horia Vintila (carte care spune lucruri atat de frumoase ca m-a impins si spre ceva cercetari ca sa vad daca lucruile sunt si adevarate, nu numai frumoase. Si nu am ramas dezamagita))
cum spuneam
citisem ca oamenii de pe langa Tomis mancau peste (preparat in special prin fierbere), beau lapte cu miere, ca bautura de bun venit si isi faceau o fiertura de cereale pe care o mancau cu carne sau altele.
Aceasta fiertura de cereale exista in ziua de atazi sub forma binecunoscutei mamaligi.
Insa eu am vrut sa redescopar stravechea "mamaliga" facuta din cereale.
Corect ar fi spus facuta din mei, inainte de porumb.
Dar ce ar fi daca intr-adevar am putea folosi mai multe cereale ?
mai ales ca cerealele au un aport important de minerale si vitamine (in special vitamina E si B-urile)
Totul bun si frumos - voi incerca o mamaliga din mai multe cereale.
Dar unde gasesc aceste cereale si mai ales sub forma care trebuie ?
Faina de secara se gaseste, dar e pentru paine, la fel si cea de ovaz...
Norocul a facut ca intrand din curiozitate la un magazin bio am vazut pe etajera un dispozitiv interesant : "Getreidemühle" adica o rasnita speciala pentru cereale si uz moderat. Si ca bucuria sa imi fie intregita aveau si saci cu cereale boabe.
Asa ca dupa ce am probat marimile de macinare - pentru ca produsul final sa semene cu faina de porumb la aspect - am plecat spre casa cu doua pungute pline de nerabdare, veselie si ... faina de ovaz cu orz, secara si un grau rar.
Am pus ceaunelul repede la foc cu putina apa si sare.
In clocotul apei am adaugat putintel malai si faina magica.
Putem aici vorbi de magie doar in sensul perceptiei mele,
eu in fata unui ceaun in clocot, incercand un amestec ciudat in speranta obtinerii unui rezultat "miraculos" :-)
Iar rezultatul mi-a fost miraculos insa nu va pot impartasi decat poza si impresiile.
Mamaliga aceasta mai altfel
imi oferea un gust nou, amestecat intre paine si mamaliga, potrivit cu branza cum ar fi fost si cu friptura ...
si neasteptat,
mi-a dat sentimentul ca am ceva in comun cu oamenii de acum sute de ani, de acum mii de ani.
A fost o experienta placuta culinara si spirituala
de aceea v-o recomand cu caldura si voua.
