Puppen machen - The results of our workshop

Puppen machen, Lächeln schenken - Workshop

Create a Doll and offer a Smile

If you want to learn how to use a sewing machine,
if you want to create a fabric doll,
if you want to offer a joy to a child

join our Workshop or support it by donating for acquisition of materials 

We will make fabric dolls and toys. Materials, Patterns, Machines and guidance are there. You are welcome to bring some extra supplies( fabrics, old t shirts, threads).

The toys and dolls will be then donated to children.

Facebook event

O altfel de matematica

MATEMATICĂ DISTRACTIVĂ

rochita pentru Laura

Rochita din tesatura de bumbac cu croiala lejera de vara.
Design de inspiratie traditionala.

Updates cu rochita pentru Felicia:

our garden

In our balcony we have a small garden that now catches the colors of the summer.
we were already delighted by the taste of strawberries and fresh cucumbers,
now waiting for the tomatoes, paprika and some beans.

and I am happy when I am "in my garden"

exercise

summer colors

Because the Summer is here and we also have reasons to celebrate,
the last week-end I used it to spread colors or to sew them up.
One of the results is a - beautiful I would say - summer dress.

The design is inspired from the one of IE, the cut is a very simple and efficient one and the materials are light and natural - silk and cotton.

and it just gave me a wonderful feeling while trying it.

I hope there will be enough summer to enjoy it :-)

prima rochie IE

pe manechin - vedere fata

vedere spate

Ia romaneasca
un obiect pe care il poti cumpara de la magazinele de artizanat sau de la targuri
o bucata de panza pe care sunt impunse cu ata flori, sau ape, sau soarele sau vantul,
un fond alb, pe care se astern cu migala coloane infinite sau pasari maieste,
un obiect mut,
dar pe care daca stii sa il asculti iti graiesti povesti milenare
ia
rugaciunea mainilor rabdatoare,
a fiintei cald si iubitoare
un vesmant nu numai pentru trup,
ci si pentru sufletul

Ia e o bluza scumpa si impodobita
cum exista de alfel si pe la alte popoare
si toti si-au pus cu drag cerul si florile lor pe ele
dar ia noastra e povestea neamului nostru
si nu stiu de ce
dar e si povestea mea.

Mainile mele inca nu au rabdarea sa coase povesti,
si sa recurg la o masina
ce asterne pe panza modele-n fel si chip.
nu-mi este corect
aceea nu va mai fi IE
asa ca am inceput cu ce e mai simplu
si am ales o camasa dacica
pe care am transformat-o intr-o rochie simpla de vara.

Multumiri http://mestesugariromani.ro/  pentru ghidul de croit pus la dispozitie

Scrisoare de 8 Martie

Draga mea bunica,

Imi aduc de multe ori aminte crampeie din copilarie si, desi imi petreceam doar verile la tara, tot ce imi trece acum prin fata ochilor nu sunt betoanele si "falnicele" blocuri ci sunt imagini din fata casei, de la camp, hraning puii sau pandind zilnic coptul vre-unei capsuni.
Imi aduc aminte ca eram mica, atat de mica ca nu puteam urca pragul cel inalt al bucatariei dintr-un pas ci trebuia sa ma sui pe el cum se suie copii mici pe pat, afara era iarna cu zapada groasa iar cineva mi-a sapat o gaura in ea. Eu ii ziceam cuptor, ciudat nu?, eram tare bucuroasa si ma staduiam de zor sa fac painici de zapada sa le pun la copt.
Iar tu, bunica draga, erai in casa si ne faceai gogosi rasucite si pudrate cu zahar, mereu un prilej de veselie. Dar si mai interesant era cand faceai acele multe tavi de cozonaci, mai ales de Paste si ii coceai in cuptorul mare din spatele casei, pe toti deodata, nu ca la bloc unde incapeau doar doi in aragaz. Si cand erau copti, mare imi era mirarea sa te vad luand o maturita nou nouta de sus din cuiul din camara si cu ea stropeai cu apa cozonacii si apoi presarai pe ei zahar.
Era o minune coaja aceea de cozonac si a fost o descoperire sa aflu cum o faceai.
Si mai faceai si niste cozonaci simpli, le ziceam ca sunt rai ca nu au nici nuca nici rahat insa cu un ou rosu si un pahar de lapte proapspat erau cei mai potriviti.
Pe masa din bucatarie statea adesea o sticla de ceai de tei iar uneori, pitite sub stergare cateva borcane cu lapte, care daca eram rabdatori se transformau in cel mai delicios iaurt.
Si-mi mai aduc aminte ca ne duceai in gradina si ne aratai noutatile acelui an. Pe rand descopeream ba o tufa de zmeura, care ne facea pielea model in liniute pentru ca mereu ne luptam sa ajungem pana si ultimele fructe, apoi descopeream ca prin via din spate puteam culege ceapa verde sau loboda, sau alte verdeturi pentru borsuri iar cel mai adesea culegeam buruieni si le tocam in diferite meniuri pentru puii scosi cam pe la Paste.
In rapa din fundul gradinii nu erau numai capsunii dar si un cires de la care nu doar fructele ma incantau ci si faptul ca ma puteam urca pana in varful lui si de acolo eram la acelasi nivel cu casa.
Camara era locul cu o multime de bunatati, nu avea decat un geam la usa, era intuneric, racoare si mirosea a carnati si afumatura atarnata de grinzi, a branza pusa la borcan si a butoaie de vin.
Iar beciul, recunosc, mai mult decat o privire piezisa nu i-am dat.
Iarna la taiatul porcului bunicul ne facea creier in hartie pe plita, iar vara bunica ne delecta (daca pot spune asa) cu un grozav bors de cartofi si loboda rosie iar apoi cu un pui proaspat cu rosii si mujdei cu mamaliguta.
Oare de ce imi aduc mai mult aminte de mancaruri ?
A .. imi mai aduc aminte ca intr-o zi, bunicii fiind plecati, am ramas noi, ceata lui Pitigoi, singuri cu scroafa care trebuia sa fete. Si dupa cum vezusem prin filme, toti doctorii cereau pentru nastere multa apa calda si prosoape, mare le-a fost mirarea bunicilor sa gaseasca cand au venit acasa un ceaun mare plin cu apa pus pe foc si un morman de prosoape pe un scaun langa cotet.
Slava domnului ca purcica a fatat fara noi :-)
In unele zile calduroase de vara mergeam cu totii cu caruta la care era inhamata Doina, si uneori cu cate un manz.
Pe noi bunicii ne luau la camp doar cand trebuia sa aducem pepeni sau porumbi de copt.
La camp era mereu cald, mirosea a iarba insorita iar noi eram in cautare de harbuji sau pepeni galbeni si copti ascusi printre cocenii inalti.(pentru cei nefamiliari cocean = tulpina plantei de porumb)
Bunicul cosea jumatate de caruta de fan prin care ascundeam cealalta jumatate cu pepeni  care apoi  ne dadeau de furca o saptamana sau doua. Era o ala-bala-portocala cu alesul urmatorului sacrificat, cei plesniti de copti erau primii, apoi cei mai parfumati si cei care sunau mai bine si la urma ultimii, Nu scapa nici unul.
Si chiar daca nu mergeam la camp si ramaneam acasa, stapani pe vietuitoare, cand auzeam caruta din capatul strazii alergam in graba catre ea sa prindem macar cateva sute de metri de plimbare.
Tare mi-a fost dezamagirea cand la un moment dat, ajungand in gara din Husi, caruta bunicului nu mai era acolo sa ne astepte. Era asa frumos sa mergem trasi de cal dar tata ne-a spus :"Acum sunteti copii mari, putem merge si pe jos pana la bunici"
Iar acum tata sau mama "Civilizatie" imi fura iar aceasta frumusete.
Ce-i drept, acum conduc masina si merg cu avionul, dar as prefera sa mai stau in spatele vre-o unei carute si sa o depasesc decat ca ele sa dispara de tot.

Oare de ce acum fac martisoare, port ie si framant mucenici in loc sa merg si eu ca lumea de pe aici intr-un club sau la fitness sau chiar la shopping ;-)
E oare incapatanarea si spiritul de a fi impotriva curentului
sau poate mai e si altceva, inradacinat acolo de la primul "cuptor de zapada"

Sarut mana tuturor bunicilor si mamelor care ne pun in suflet primele trairi, primele valori si primele amintiri.
La multi si rodnici ani !

Gustav Klimt - The Three Ages of Woman

O altfel de mamaliga ce a mers direct la suflet

Dragii mei,

Citisem acum o vreme intr-o carte (Dumnezeu s-a nascut in exil de Horia Vintila (carte care spune lucruri atat de frumoase ca m-a impins si spre ceva cercetari ca sa vad daca lucruile sunt si adevarate, nu numai frumoase. Si nu am ramas dezamagita))
cum spuneam
citisem ca oamenii de pe langa Tomis mancau peste (preparat in special prin fierbere), beau lapte cu miere, ca bautura de bun venit si isi faceau o fiertura de cereale pe care o mancau cu carne sau altele.
Aceasta fiertura de cereale exista in ziua de atazi sub forma binecunoscutei mamaligi.
Insa eu am vrut sa redescopar stravechea "mamaliga" facuta din cereale.
Corect ar fi spus facuta din mei, inainte de porumb.
Dar ce ar fi daca intr-adevar am putea folosi mai multe cereale ?
mai ales ca cerealele au un aport important de minerale si vitamine (in special vitamina E si B-urile)

Totul bun si frumos - voi incerca o mamaliga din mai multe cereale.

Dar unde gasesc aceste cereale si mai ales sub forma care trebuie ?
Faina de secara se gaseste, dar e pentru paine, la fel si cea de ovaz...
Norocul a facut ca intrand din curiozitate la un magazin bio am vazut pe etajera un dispozitiv interesant : "Getreidemühle" adica o rasnita speciala pentru cereale si uz moderat. Si ca bucuria sa imi fie intregita aveau si saci cu cereale boabe.
Asa ca dupa ce am probat marimile de macinare - pentru ca produsul final sa semene cu faina de porumb la aspect - am plecat spre casa cu doua pungute pline de nerabdare, veselie si ... faina de ovaz cu orz, secara si un grau rar.
Am pus ceaunelul repede la foc cu putina apa si sare.
In clocotul apei am adaugat putintel malai si faina magica.
Putem aici vorbi de magie doar in sensul perceptiei mele,
eu in fata unui ceaun in clocot, incercand un amestec ciudat in speranta obtinerii unui rezultat "miraculos" :-)

Iar rezultatul mi-a fost miraculos insa nu va pot impartasi decat poza si impresiile.
Mamaliga aceasta mai altfel
imi oferea un gust nou, amestecat intre paine si mamaliga, potrivit cu branza cum ar fi fost si cu friptura ...
si neasteptat,
mi-a dat sentimentul ca am ceva in comun cu oamenii de acum sute de ani, de acum mii de ani.

A fost o experienta placuta culinara si spirituala

de aceea v-o recomand cu caldura si voua.