2012
a fost un an în care mi-am încălțat ciuboțelele și am pornit pe drumul meu.
Si la propriu și la figurat.
Stuttgart-ul e un oras mare si desi locuiesc la cateva minute cu tramvaiul de centru, drumul meu de acasa pana la serviciu trece peste câmpuri și grădini, pe lângă scoli sau grădinițe.
Primăvara plantele scot capete verzi spre soare iar copacii se îmbracă în straie cu flori.
Vara holdele de grâu se leagănă în vânt și copii veseli se bucura de rodul cireșilor.
Toamna ninge întâi cu frunze gălbui iar apoi neaua se așterne peste tot.
Câteodată e vânt aspru iar alteori florile se desfac în lumina calda.
Asa a fost drumul meu in 2012.
Acum e iarna și se apropie Crăciunul.
Eu ma bucur de zilele de concediu și de compotul de mere cu scorțișoară,
și sper ca Mosul sa vina la cat mai multi copii,
si ca sa recunosc, sper sa vina si la mine.
Dar de data asta nu îmi mai doresc jucării și nici bijuterii,
as vrea mai bine sa fiu sănătoasă, înțelegătoare, cu putere de munca si cat mai aproape de cei dragi.
Si noua tuturor sa ne aducă mintea cea dreapta și dragoste.
.jpg)
.JPG)
